ANALIZĂ. Ce face România cu gazele în perspectiva celei mai grele ierni pentru toată Europa

Continentul european trece prin vulnerabilităţi energetice majore, în pragul sezonului rece, mai ales din punct de vedere al aprovizionării cu gaz. În timp ce stocurile europene se confruntă cu presiuni fără precedent, şi România resimte deja o accelerare bruscă a achizițiilor externe.AdsAceastă dinamică reflectă o criză structurală profundă la nivelul Uniunii Europene, marcată de dificultăți majore în aprovizionarea cu gaze, de gâtuirea fluxurilor strategice dinspre Orientul Mijlociu, de costurile prohibitive ale alternativei reprezentate de GNL-ul (gazul natural lichefiat) din Statele Unite și de situația critică din Germania, unde rezervele insuficiente și lipsa volumelor adecvate amenință stabilitatea întregii piețe comunitare.Practic, nemţii nu au avut suficiente gaze la dispoziţie în tot sezonul cald pentru a-şi umple depozitele – 56% grad de umplere, cel mai mic dintre toate ţările mari şi vor avea probleme mari cu industria la iarnă. Iar daca Germania nu găseşte gaze, efectele se vor resimţi pe tot continentul.Gâtuirea fluxurilor și criza din GermaniaContextul european este dominat de o strângere severă a lanțului energetic. Rutele tradiționale de aprovizionare și fluxurile care veneau odinioară dinspre Orientul Mijlociu sau Asia Centrală sunt grav afectate de instabilitatea geopolitică și de redirecționarea navelor spre piețele asiatice mult mai avide de energie și dispuse să plătească prețuri oricât de ridicate. În aceste condiții, GNL-ul american a devenit colacul de salvare al Europei, însă la un cost extrem de ridicat, punând o presiune financiară uriașă pe economiile statelor membre și pe consumatori. Un exemplu elocvent al acestei crize este Germania: cea mai mare economie a Europei se confruntă cu un deficit cronic de gaze la dispoziție, motiv pentru care a reușit să stocheze volume mult sub cotele de siguranță în depozitele sale subterane. Această penurie germană creează un efect de domino, declanșând o competiție acerbă pe piața en-gros și umflând artificial cotațiile bursiere. Gazul se ridică acum la cel mai mare preţ din 2022, de la începutul războiului din Ucraina, iar vremea este încă bună, nici vorbă de ger. Abia când va veni gerul, se vor vedea problemele reale pe preţ, întrucât şi cererea va fi maximă.Iarna, gazul este folosit pentru încălzirea individuală cu centrale murale, la termocentralele ce livrează agent termic în sistem centralizat – cum este Elcen şi în producţia curentă a fabricilor şi micilor afaceri(pâine, covrigării, ateliere de sticlărie şi furnituri etc.)Variantele RomânieiÎn acest peisaj dominat de incertitudine, România stă, în perspectiva iernii ce vine, ceva mai bine comparativ cu vecinii şi chiar ţări mult mai dezvoltate din Vest. Pornim de la realitatea ultimilor ani, în care consumul maxim, în zilele cu ger, nu depăşeşte 60-63 milioane mc. Acum 10-15 ani, era sensibil mai mare, peste 70 de milioane mc, dar multiple capacităţi industriale s-au închis, între timp.În primul rând, noi suntem printre puţinele ţări europene cu producție internă curentă, asigurată în principal de zăcămintele onshore (Romgaz și Petrom), care reprezintă pilonul de bază al securității energetice naționale. De aici, vine un flux un flux stabil de 23-24 milioane mc zilnic, insuficient în zilele geroase.Apoi, avem extragerea din depozitele de înmagazinare subterană. Volumele depozitate în mod curent sunt vitale; în perioadele reci, retragerile pot merge până la 28-30 milioane mc zilnic. Depozitele noastre sunt pline la 76% din capacitate şi, în ritmul actual, vom trece de 90% grad de umplere la 31 octombrie – începutul sezonului rece gazier.Importurile. Noi suntem legaţi prin interconectoare cu toţi vecinii, mai puţin Serbia. Aceste conexiuni sunt în dublu sens, adică se poate exporta, dar şi importa. Real însă, noi aducem gaze dintr-o singură destinaţie – Bulgaria, pe unde vin gaze din Turcia. Nu sunt însă de origine turcească decât în parte. Acolo se formează „blendul turcesc”, unde se amestecă gaze ruseşti şi gaze din Caspica, care sunt trimise către Europa Centrală şi Sudică. La noi ajung prin Bulgaria şi intră la noi în ţară fie pe la Kardam/Negru Vodă, fie pe la Ruse/Giurgiu. Parte din ele pleacă mai departe către Ungaria şi Slovacia.Acest flux a rămas constant, până acum, în decursul anului, iar gazoductul South Stream, prin gazele ruseşti ajung în Turcia, a rămas deocamdată neatins de dronele ucrainene.Pe ruta bulgară, poate veni şi GNL american (era şi qatarez, dar acum sursa arabă este aproape blocată) descărcat în porturile greceşti, regazeificat şi împins prin conducte până la noi şi la ucraineni. Pentru că acesta este mult mai scump decât gazul natural, până în prezent, importurile în zonă au fost mici. În cazul unor sincope severe de aprovizionare însă, ar putea să devină o alternativă.Continuarea pe Economia.net