„Exploatăm oameni săraci pentru că ai noștri nu mai sunt destul de săraci”. Paradoxul muncitorilor asiatici care îi uimește pe români

Muncitorii din Asia de Sud au devenit o prezență obișnuită în fabrici, construcții, agricultură și HoReCa. Mulți români privesc cu uimire fenomenul și se întreabă de ce angajatorii aduc oameni de la mii de kilometri, în timp ce localnicii spun că nu își găsesc de lucru.AdsVictoria (județul Brașov), un oraș muncitoresc tipic pentru perioada stalinistă a anilor ’50, a fost construit aproape de la zero la poalele Munților Făgăraș, în jurul unei uzine chimice ascunse sub versanții abrupți ai masivului.Orașe mici și sate uitate, gazde pentru muncitori străiniÎn câțiva ani, localitatea ajunsese la o populație de peste 10.000 de oameni, majoritatea provenind din familiile muncitorilor uzinelor sale. Industria a intrat însă în declin, vechile întreprinderi au rămas în mare parte doar amintiri, iar localitatea, care are acum circa 6.000 de locuitori, s-a afundat în liniște, păstrându-și însă aspectul de oraș muncitoresc.Pe străzile din centrul său, aproape pustiu, pot fi văzuți muncitori sud-asiatici spălând ferestrele vechii case de cultură ori făcând cumpărături în supermarketurile din oraș.„Ne-am obișnuit cu ei”, spune o pensionară din localitate.Noii veniți, care lucrează în domenii ca HoReCa, unii la păstrăvăriile din zonă, în agricultură, curățenie și construcții, nu îi mai surprind pe localnici așa cum ar fi făcut-o în anii trecuți, chiar dacă „băștinașii” spun că orașul are în continuare nevoie de investiții și locuri de muncă.Într-un sat din vecinătatea orașului Calafat (județul Dolj), curățenia dintr-o pensiune ascunsă pe malul Dunării, la capătul unui drum de pământ, a rămas în grija unei tinere din Nepal, angajată pentru că, potrivit contractului, poate oferi mai multă stabilitate patronilor. În sat, la fel ca în multe comune din Dolj, unii localnici se plâng de lipsa locurilor de muncă și își găsesc susținerea în ajutoare sociale, dar spun că nu ar lucra „la patron”.„Am 64 de ani și am muncit la mina de cărbune de la Motru vreo nouă ani. Ca să pot ieși la pensie, am nevoie de 15 ani de vechime, așa că îmi mai lipsesc câțiva ani. Acum lucrez la curățenie pentru ajutorul social, dar nu știu dacă mă mai ține primarul, că zice că nu mai sunt bani. Dacă nu o să mai primesc ajutorul, nu am unde să lucrez. Nu mă angajez eu la patron să muncesc toată ziua, ca nepalezii, mai bine găsesc cumva bani să îmi cumpăr anii de pensie”, spune unul dintre localnici.România, destinație tot mai căutată pentru muncitorii sud-asiaticiPână în urmă cu câțiva ani, România era o țară aproape necunoscută celor mai mulți locuitori din Nepal, Bangladesh, Sri Lanka, India și Pakistan.Începând din 2019, numărul muncitorilor veniți din aceste state sud-asiatice a crescut spectaculos, iar la sfârșitul lui 2025, potrivit datelor Inspectoratului General pentru Imigrări, peste 100.000 de cetățeni din cele cinci țări aveau drept de ședere în România în scop de muncă. Dintre aceștia, peste 52.000 proveneau din Nepal, o țară cu aproape 30 de milioane de locuitori, cunoscută multor români mai ales prin Himalaya și prin faptul că pe teritoriul său se află Muntele Everest.Fenomenul a continuat să ia amploare și în 2026. La începutul lunii iulie, România avea peste 242.000 de cetățeni străini cu drept de ședere valabil, dintre care peste 161.000 aveau drept de ședere în scop de muncă.Muncitorii străini au ajuns în special în sectoarele în care angajatorii români se confruntă cu deficit de personal.„Peste 60% dintre avizele emise în 2024 au vizat ocupații ca muncitori în agricultură, construcții, curățenie sau manipulare marfă. Nepal, Sri Lanka, Turcia și India rămân principalele țări de origine ale lucrătorilor non-UE în România”, arăta Inspectoratul General pentru Imigrări, în 2025.În primii ani ai valului de recrutări, muncitorii străini s-au concentrat mai ales în București și în Ilfov, Constanța, Timiș, Brașov și Cluj. Cu timpul, prezența muncitorilor străini s-a extins și către orașele mai mici și județele în care angajatorii întâmpină dificultăți în găsirea forței de muncă.Unii străini au povestit că venirea în România a însemnat cheltuieli care au ajuns să depășească 10.000 de dolari, de aceea, în cei doi ani în care muncesc aici, conform contractelor, duc o viață austeră, în care fac extrem de multe economii.„Ne uităm la produsele cele mai ieftine din magazine, stăm mult ca să le comparăm înainte de a ne folosi bonurile pentru a le cumpăra. Din bani nu cheltuim mai nimic. Îi trimitem acasă”, spune un muncitor străin.„Nepalezul acceptă să împartă o cameră cu încă cinci”Diferența dintre felul în care trăiesc muncitorii veniți din Asia și așteptările românilor de la un loc de muncă a stârnit recent o dezbatere amplă și pe Reddit, pornită de la întrebarea unui român: „Dacă 31% dintre tinerii din România nu au un loc de muncă, de ce importă România angajați din țări non-UE?”.Continuarea pe Adevărul.ro