Donarea arhivei lui Alexandru I
La o ceremonie desfășurată miercuri la Viena, Institutul Cultural Bulgar „Haus Wittgenstein” a fost gazda unui eveniment important. Michael Groller, un descendent colateral al familiei Battenberg, a donat Bulgariei arhiva personală a principelui Alexandru I. Documentele au fost primite de conf. univ. dr. Mihail Gruev, președintele Agenției de Stat a Arhivelor. La eveniment a fost prezentă și ambasadoarea Bulgariei în Austria, Desislava Naidenova.
Conținutul arhivei donate
Arhiva precizată cuprinde 44 de documente și artefacte valoroase, inclusiv albume de familie și fotografii ale principelui Alexandru din copilăria și adolescența sa. De asemenea, sunt incluse documente și obiecte din perioada în care a deținut funcția de șef al Bulgariei, recent eliberate, precum și materiale din anii ulteriori, care ilustrează legăturile sale strânse cu țara. Printre cele mai notabile obiecte se numără sigiliul personal al principelui și o plachetă jubiliară, datată între 1885 și 1886, menționându-l pe Alexandru ca „primul principe domnitor al bulgarilor, unificator victorios al Bulgariei de Nord și de Sud”.
Documente de interes istoric
Arhiva include piese deosebite pentru istoriografie. O scrisoare personală a principelui Alexandru adresată președintelui Adunării Naționale, Panaiot Slavkov, oferă o privire asupra relațiilor politice din acea epocă. De asemenea, există o copie a unui raport din noiembrie 1892 al prim-ministrului Stefan Stambolov către principe, precum și un decret al principelui Ferdinand I, din decembrie 1891, prin care i se acordă principelui Alexandru o pensie anuală de 50.000 de leva. Totodată, un raport al prim-ministrului Stambolov solicită oferirea unei pensii fostului șef al statului bulgar.
Fotografii documentare
Arhiva conține un număr considerabil de fotografii, inclusiv unsprezece imagini ce documentează implicarea principelui în Războiul ruso-turc din 1877-1878 și în activitatea Corpului de Voluntari Bulgari. Aceste imagini au o semnificație deosebită pentru istorici și pentru cei interesați de istoria țării.
Onoruri și distincții
Citații, medalii și distincții primite de principele Alexandru I, precum și scrisori de mulțumire și onorurile conferite soției sale, Johanna Loisinger, contesă von Hartenau, demonstrează respectul și aprecierea de care s-a bucurat acesta și după moartea sa. Aceste documente reflectă impactul pe care l-a avut Alexandru I asupra societății bulgare și legătura sa cu poporul.
Viața personală a principelui
Principele Alexandru de Battenberg s-a născut în aprilie 1857, în Verona. A fost ales pentru a ocupa funcția de principe domnitor al Bulgariei în aprilie 1879. În 1881, și-a suspendat Constituția și a dizolvat parlamentul, fiind ulterior împuternicit de o Mare Adunare Națională nou aleasă cu puteri extraordinare timp de șapte ani. În septembrie 1885, a susținut unirea provinciei otomane autonome Rumelia Orientală cu Principatul Bulgariei și a condus armata bulgară în Războiul sârbo-bulgar din noiembrie aceluiași an.
Detronizarea și exilul
Într-o lovitură de stat orchestrată de ofițerii rusofili, principele a fost detronat și forțat să abdice pe 9 august 1886. A fost restabilit pe tron câteva zile mai târziu, dar, cedând presiunilor din partea împăratului rus Alexandru al III-lea, a părăsit Bulgaria la 26 august 1886. Această perioadă tumultoasă din viața sa subliniază complexitatea relațiilor internaționale ale Bulgariei și influența Rusiei asupra sa.
Familia și moartea
În februarie 1889, Alexandru s-a căsătorit cu Johanna Loisinger, o cântăreață de operă, pianistă și actriță, la Menton, în Franța. Cei doi au avut un fiu și o fiică, pe care i-au numit Assenne și Zvetana, reflectând astfel tradițiile bulgare. Principele a decedat în noiembrie 1893 la Graz. Respectându-i dorința, a fost înmormântat în 1898 la Sofia, într-un mausoleu special construit în cinstea sa. Aceste detalii din viața sa oferă o privire completă asupra contribuțiilor și dificultăților cu care s-a confruntat în timpul domniei sale și viața personală ulterioară.
