Tranziţia climatică: un proiect strategic naţional
România ar trebui să abordeze tranziţia climatică ca un proiect strategic naţional, nu doar ca o reacţie punctuală la fenomenele extreme. Adaptarea devine o prioritate în domenii esenţiale precum apa, agricultura, infrastructura şi sănătatea, afirmă specialiştii în sustenabilitate şi politici climatice, într-un articol recent publicat de InfoClima România, menţionat de agerpres.ro.
Acordul de la Paris: fondarea unui cadru global
Acordul de la Paris, semnat în decembrie 2015, reprezintă tratatul global care stabileşte cadrul juridic pentru limitarea încălzirii globale, reducerea emisiilor, adaptarea la schimbările climatice şi finanţarea necesară. Peste 195 de naţiuni l-au ratificat, marcând un moment istoric în diplomaţia climatică. România a aderat la Acord în aprilie 2016, ratificându-l în 2017. De atunci, direcţia naţională în privinţa climei a fost în mare parte conformă cu cadrul european: Pactul Verde European, Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climaterice (PNIESC), Strategia pe termen lung pentru neutralitate climatică în 2050 şi noua Strategie Naţională de Adaptare.
Impactul schimbărilor climatice asupra României
România resimte deja efectele schimbărilor climatice: secete prelungite, fenomene extreme, presiune asupra resurselor de apă şi o agricultură vulnerabilă la climă. Oraşele, infrastructura şi sistemele publice nu sunt pregătite pentru frecvenţa şi intensitatea noilor riscuri climatice, subliniază Elena-Alexandra Miron şi Ioana-Maria Vasiliu în materialul lor informativ.
1,5 grade Celsius: un prag critic
Conform surselor citate, este probabil ca pragul de 1,5 grade Celsius să fie depăşit temporar, iar limitarea riscurilor asociate unei încălziri de aproape două grade Celsius depinde în mare măsură de deciziile strategice luate în acest deceniu. „Acordul de la Paris a reprezentat un moment de cotitură. Pentru prima dată, toate naţiunile au acceptat necesitatea unei economii globale cu emisii nete zero în a doua jumătate a secolului. La zece ani de la semnare, bilanţul este mixt. Deşi cadrul politic internaţional este solid, implementarea efectivă a măsurilor nu a fost suficientă pentru a atinge obiectivele stabilite”, precizează expertele.
Paradoxul emisiilor globale
Ultimul deceniu a evidenţiat un paradox. În timp ce tehnologiile cu emisii reduse au avansat rapid şi politicile climatice s-au extins la nivel global, emisiile globale continuă să crească. Analiza UNEP Emissions Gap Report 2023 arată că, sub actualele politici, lumea este pe drumul unei încălziri de 2,5 – 2,9 grade Celsius până în 2100.
Încălzirea globală: consecinţe grave
În acest context, depăşirea constantă a pragului de 1,5 grade Celsius nu este inevitabilă, dar menţinerea sub acest nivel necesită transformări rapide şi profunde ale sistemelor economice, energetice şi industriale. Comparativ cu 1,5 grade, o încălzire de două grade Celsius ar determina dispariţia recifurilor de corali, creşterea riscurilor de valuri de căldură, intensificarea secetelor şi precipitaţiilor extreme, precum şi amplificarea problemelor legate de securitatea alimentară şi accesul la apă.
Atenuarea şi necesitatea adaptării
Atenuarea este esenţială, iar abandonarea acesteia echivalează cu acceptarea unei traiectorii de încălzire de peste două grade Celsius. În acelaşi timp, adaptarea devine urgentă, având în vedere că anumite consecinţe sunt deja previzibile în următoarele decenii. Sectoare precum Apa, Agricultura, Infrastructura Urbană şi Sănătatea Publică resimt deja efectele schimbărilor climatice.
Provocări pentru România
Menţinerea unei încălziri globale apropiată de pragul de 1,5 grade Celsius devine tot mai puţin realistă, iar pragul de două grade Celsius devine un reper critic pentru evoluţiile climatice viitoare. Direcţia pe care o va lua România depinde semnificativ de deciziile adoptate în perioada următoare. O întrebare esenţială este dacă tranziţia climatică va fi integrată în dezvoltarea naţională ca un element structurat, inclusiv în ceea ce priveşte securitatea naţională, sau dacă va continua să fie o reacţie ad-hoc la crizele emergente.
Expertiza autorilor
Elena-Alexandra Miron activează în domeniul sustenabilităţii şi politicilor climatice, având experienţă în guvernanţă climatică, tranziţie verde şi diplomaţie climatică, inclusiv în sectorul tineretului. De asemenea, Ioana-Maria Vasiliu este Senior Researcher în cadrul Departamentului de Economie Curată al Energy Policy Group (EPG), cu o vastă experienţă în politici climatice.
