Pe roaller coaster-ul nebun al politicii din Orientul Mijlociu, am trecut de la riscul unui război total, la un armistițiu. Un acord fragil pe care mulți ar vrea să-l sufoce din start, dar care reprezintă o slabă speranță de a opri bombardamentele, cel puțin pe cele între Israel și Iran, având în vedere că masacrele civililor din Gaza continuă, arată publicația AVVENIRE într-o analiză pe care o redăm mai jos, relatează Rador Radio România.Alaltăieri, lansarea pur formală a rachetelor iraniene împotriva bazei din Qatar – cel mai bun aliat al Teheranului de pe țărmul arab al Golfului și negociator nuclear – a sugerat existența unui acord substanțial pentru a salva fața regimului și a deschide calea către un armistițiu. Mult apreciat de Republica Islamică (cu excepția franjurilor sale extremiste), mai puțin de guvernul Netanyahu, care marţi l-a iritat pe președintele Trump cu acțiunile sale menite să arunce în aer un acord care previne noi bombardamente.Este greu de înțeles dacă în spatele piruetelor și a schimbărilor continue de curs politic ale președintelui SUA se află o strategie foarte subtilă, sau dacă este vorba doar de un proces ondulat, în funcție de starea de spirit a momentului. Cert este că am trecut de la căutarea unei schimbări de regim, adică de la răsturnarea sistemului de putere (Nezam) creat în Iran după revoluția islamică din 1979, la susținerea unui armistițiu care să îl protejeze de loviturile continue ale hiperputerii militare israeliene. Poate pentru că acum apare clar ceea ce nu am vrut să vedem în ultimele zile, adică faptul că regimul de la Teheran, deși detestat de majoritatea populației sale, este extrem de ramificat în țară.Căderea Republicii Islamice a fost timp de decenii visul nu tocmai secret al dreptei americane și al Israelului, însă nu s-a împlinit niciodată, având în vedere că Iranul nu este Siria, Libia sau Irak, iar Nezam este mult mai solid decât regimul al-Assad de la Damasc, care s-a prăbușit ca un castel de cărți imediat ce a pierdut sprijinul Rusiei, al Hezbollah-ului libanez și pe cel iranian. Oricât de ostilă ar fi populația față de Khamenei și sistemul său de putere, acest lucru nu s-a tradus încă în formarea unor mișcări politice reale, organizate, care l-ar putea contesta.Nici nu au apărut lideri carismatici în jurul cărora să se polarizeze un proiect alternativ la sistemul actual de putere.
Într-adevăr, principalele forme de „opoziție” față de sistem care s-au dezvoltat în Iran sunt interne sistemului, cum ar fi mișcarea reformistă, care dorea o liberalizare radicală a acestuia, fără a cere însă dezmembrarea sa. În străinătate, există figuri precum fiul ultimului șah, Reza Cyrus Pahlavi, care în ciuda faptului că în aceste zile a fost foarte agitat, este în mod clar lipsit de susținători reali în țară. Sau, şi mai rău, există mișcări radicale precum Mujaheddin-e Khalq, considerată de mulți un grup terorist și blocată într-o ideologie islamico-socialistă depășită de istorie.Și, în același fel, iluzia utilizării minorităților etnice și religioase împotriva sistemului de putere din Teheran, de la balucii din sud-est, la kurzi, până la minoritatea arabă din sud-vest, este nerealistă.
Deoarece aceştia pot crea probleme de securitate și tensiuni interne, iar apoi ideea unui Iran condus de triburile baluci te face cu siguranță să zâmbești. Adevărul este că regimul se poate baza pe un bloc social format din clasele cele mai defavorizate, care beneficiază de clientelismul regimului, precum și pe o nouă burghezie legată de Nezam, în care banii și afacerile se amestecă cu gestionarea puterii și instrumentele represive. Pasdaranii, membrii gărzilor revoluţionare, nu sunt forțe armate recrutate cu forța, la fel ca multe armate ale dictatorilor din Orientul Mijlociu: ei beneficiază de acest sistem politic și, prin urmare, sunt dispuși să-l apere, chiar și cu prețul împușcării propriei populații.Critici la adresa guvernanțilorParadoxal, decimarea liderilor lor de către Israel, pe termen mediu riscă să-i întărească; de ceva vreme, noua generație de ofițeri ai gărzilor revoluţionare a criticat corupția liderilor lor, mult prea hotărâți să fure bani, să gestioneze puterea și destul de nepăsători faţă de aspectele strict militare. Moartea lor deschide calea pentru noi comandanți mai hotărâți și mai puțin corupți. Şi nu în ultimul rand, Teheranul poate conta – chiar dacă într-un mod limitat – pe un anumit sprijin internațional. Puțin din partea Rusiei, care aproape părea că a acceptat un schimb Ucraina/Iran cu Trump şi puţin din partea Chinei, care, deși precaută să nu se implice în afaceri militare, are multe interese în Iran și în Golf și nu va ezita să-și ofere sprijinul prudent în fazele reconstrucției economice (și probabil și militare).Acum, Teheranul ar face bine să învețe din loviturile primite și să decidă să renunțe la ambiguitățile sale privind energia nucleară. A-i permite lui Trump să se laude cu un succes internațional pe care încă nu a reușit să-l obțină ar fi cea mai bună garanție a sa. Și ar permite, poate, o redresare a facțiunii pragmatice și moderate în faţa extremismul radical al Gărzilor revoluţionare.Iranul îşi intensifică represiunea în domeniul securităţii interne prin execuţii şi arestări în masăDe la încetarea focului cu Israelul, autorităţile iraniene au trecut, potrivit unor oficiali şi activişti, la intensificarea represiunii în domeniul securităţii interne în întreaga ţară, cu arestări în masă, execuţii şi desfăşurări militare, în special în regiunea kurdă rebelă. Deja la câteva zile după declanşarea loviturilor aeriene ale Israelului, la 13 iunie, forţele de securitate iraniene au demarat o campanie de arestări pe scară largă, însoţită de o intensificare a prezenţei stradale în jurul punctelor de control, scrie The Guardian, relatează News.ro.Unele persoane din Israel şi grupuri de opoziţie exilate au sperat că această campanie militară, care a vizat Gardienii Revoluţiei şi forţele de securitate internă, precum şi centrele nucleare, va declanşa o revoltă în masă şi răsturnarea regimului Republicii Islamice.Deşi numeroşi iranieni şi-au exprimat furia faţă de guvern, nu a existat încă niciun semn de proteste semnificative îndreptate împotriva autorităţilor. Cu toate acestea, un oficial iranian de rang înalt din domeniul securităţii şi alţi doi înalţi oficiali informaţi cu privire la problemele de securitate internă au declarat că autorităţile se concentrează asupra ameninţării unor posibile tulburări interne, în special în zonele kurde.Unităţile paramilitare ale Gardienilor Revoluţiei şi ale Basij au fost puse în stare de alertă, iar securitatea internă este acum principala preocupare, a declarat înaltul oficial din domeniul securităţii. Acesta a precizat că autorităţile sunt îngrijorate de agenţii israelieni, de separatiştii etnici şi de Mujahedinii Poporului din Iran sau MEK (Mujahedin-e Khalq), un grup de opoziţie exilat, desemnat cândva drept organizaţie teroristă de către SUA şi Marea Britanie.Însă activiştii din interiorul ţării stau liniştiţi. „Suntem extrem de precauţi în acest moment, deoarece există o îngrijorare reală că regimul ar putea folosi această situaţie ca pretext”, a declarat un activist pentru drepturile omului din Teheran care a fost închis în timpul protestelor în masă din 2022. Activistul spune că ştie zeci de persoane care au fost convocate de autorităţi şi fie au fost arestate, fie avertizate să nu manifeste disidenţă.Grupul iranian pentru drepturile omului HRNA a declarat luni că a înregistrat arestările a 705 persoane pe motive politice sau de securitate de la începutul războiului. Multe dintre persoanele arestate au fost acuzate de spionaj pentru Israel, a declarat HRNA. Presa de stat iraniană a relatat că trei persoane au fost executate marţi în Urmia, în apropiere de graniţa cu Turcia, iar grupul iraniano-kurd pentru drepturile omului Hengaw a declarat că toţi erau kurzi.Unul dintre oficialii informaţi în materie de securitate a declarat că au fost desfăşurate trupe la frontierele cu Pakistan, Irak şi Azerbaidjan pentru a opri infiltrarea a ceea ce oficialul a numit „terorişti”. Celălalt oficial informat cu privire la securitate a recunoscut că sute de persoane au fost arestate.Minorităţile kurdă şi balucă din Iran, în majoritate musulmani sunniţi, au fost mult timp o sursă de opoziţie faţă de Republica Islamică, opunându-se guvernării persanofone şiite de la Teheran.Cele trei principale facţiuni separatiste kurde iraniene cu sediul în Kurdistanul irakian au declarat că unii dintre activiştii şi luptătorii lor au fost arestaţi şi au descris ample mişcări militare şi de securitate ale autorităţilor iraniene. Ribaz Khalili, de la Partidul Democrat al Kurdistanului Iranian (KDPI), a declarat că unităţi ale Gardienilor Revoluţiei au fost desfăşurate în şcolile din provinciile kurde iraniene la trei zile de la începerea loviturilor Israelului, mergând din casă în casă în căutarea suspecţilor şi a armelor.Gărzile au luat, de asemenea, măsuri de protecţie, evacuând o zonă industrială din apropierea cazărmii lor şi închizând drumurile principale pentru uzul lor în vederea aducerii de întăriri la Kermanshah şi Sanandaj, două oraşe importante din regiunea kurdă.O membră a Partidului Vieţii Libere din Kurdistan (PJAK), care şi-a dat numele de război Fatma Ahmed, a declarat că partidul său a numărat mai mult de 500 de membri ai opoziţiei reţinuţi în provinciile kurde de la începutul loviturilor aeriene.Ahmed şi un oficial al partidului kurd Komala au vorbit despre puncte de control instalate în zonele kurde, cu percheziţii fizice ale oamenilor, precum şi verificări ale telefoanelor şi documentelor acestora.
