Sprijinul Consiliului de Securitate al ONU pentru Maroc
În urma unei inițiative a Statelor Unite sub conducerea lui Donald Trump, Consiliul de Securitate al ONU a oferit, vineri, un sprijin fără precedent planului marocan de autonomie pentru Sahara Occidentală, considerând această soluție drept cea mai „fezabilă” pentru rezolvarea unui conflict de decenii, în ciuda opoziției Algeriei, conform agenției AFP.
Contextul istoric al Saharei Occidentale
Sahara Occidentală a fost o colonie spaniolă până în 1975 și este, în prezent, controlată în mare parte de Maroc. Această regiune este catalogată de Națiunile Unite ca teritoriu neautonom. Conflictul durează de mulți ani, implicând Rabatul și susținătorii independenței din Frontul Polisario, care beneficiază de sprijinul Algeriei.
Negocieri întrerupte și presiuni internaționale
De-a lungul timpului, Consiliul de Securitate a încercat să facă presiuni asupra Marocului, Polisario, Algeriei și Mauritaniei pentru a relua negocierile, care au fost suspendate din 2019. Scopul era ajungerea la o „soluție politică realizabilă, durabilă și reciproc acceptabilă”. Acum, la cererea americanilor implicați activ în acest dosar, rezoluția adoptată cu 11 voturi favorabile, fără voturi împotrivă și trei abțineri, oferă un impuls planului marocan din 2007, care propune autonomie sub suveranitate marocană pentru acest vast teritoriu bogat în resurse.
Reacțiile internaționale la votul Consiliului de Securitate
Textul rezoluției afirmă că „autonomia reală sub suveranitate marocană ar putea reprezenta soluția cea mai realizabilă”. În acest context, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, și emisarul său, Staffan de Mistura, au fost invitați să conducă negocieri pentru a ajunge la un acord reciproc acceptabil pe baza acestui plan.
Reacțiile liderilor marocani și americani
Regele Marocului, Mohammed VI, a salutat această „schimbare istorică” a poziției Consiliului de Securitate, afirmând că se deschide un nou capitol în procesul de recunoaștere a caracterului marocan al Saharei. Ambasadorul american Mike Waltz a considerat votul drept un „vot istoric”, sugerând că permite crearea unui nou impuls către pace. El a subliniat că este posibilă o pace regională în acest an și a îndemnat toate părțile să inițieze discuții serioase.
Criticile din partea Algeriei și Frontului Polisario
Aceste declarații nu sunt, însă, împărtășite de Algeria sau de Polisario. Ambasadorul algerian, Amar Bendjama, a declarat că textul „nu reflectă fidel, nu reflectă suficient doctrina ONU în materie de decolonizare” și a refuzat să participe la vot. El a adăugat că această rezoluție nu creează impulsul necesar pentru succesul eforturilor diplomatice ale lui Donald Trump.
Relațiile internaționale în contextul sprijinului american
Algeria a exprimat deja regretul față de reafirmarea sprijinului american pentru Rabat, iar relațiile sale cu Franța au atins un nivel scăzut din vara anului 2024, după recunoașterea, de către Paris, a planului marocan.
Sprijinul internațional pentru Maroc
După anunțul din 2020 al lui Donald Trump, care a afirmat sprijinul american pentru această propunere ca parte a normalizării relațiilor cu Israelul, Marocul a obținut susținerea unor țări importante, printre care se numără Spania, Franța, Germania și Regatul Unit.
Reacția Frontului Polisario la deciziile ONU
Reprezentantul Frontului Polisario la New York, Sidi Omar, a catalogat votul Consiliului drept o „parodie”, subliniind că nu reprezintă o „recunoaștere a ocupației militare marocane”. Acesta a reafirmat determinarea poporului sahrawi în lupta sa pentru eliberare și independență, adăugând că ar accepta planul doar dacă va fi validat prin referendum de către populația sahrawi.
Îngrijorările comunității internaționale
Ambasadorul Rusiei, Vasili Nebenzia, care s-a abținut de la vot, a exprimat temerea că „intervenția de tip cowboy a americanilor” ar putea, în loc să ajute, să provoace o destabilizare suplimentară a situației.
Evaluarea propunerilor marocane
În cadrul unei întâlniri recente a Consiliului de Securitate, Staffan de Mistura a reiterat îngrijorarea cu privire la „neclaritatea” planului marocan. El a subliniat importanța ca Marocul să ofere detalii suplimentare și să dezvolte propunerea, inclusiv în privința „principiului autodeterminării” poporului sahrawi.
Menținerea păcii în Sahara Occidentală
Rezoluția adoptată vineri extinde cu un an misiunea de menținere a păcii a ONU în Sahara Occidentală (Minurso) și cere secretarului general să realizeze, în termen de șase luni, o „evaluare strategică”.
Istoricul Saharei Occidentale
Sahara Occidentală, situată în nord-vestul Africii, este un teritoriu disputat. Aproximativ 20% din suprafața sa este sub controlul Republicii Democratice Arabe Sahrawi, autoproclamată de Frontul Polisario, în timp ce 80% este administrată de Maroc. Teritoriul are o populație estimată la 500.000 de locuitori.
Colonizarea și decolonizarea Saharei
Până în 1975, Sahara Occidentală a fost ocupată de Spania. După moartea dictatorului Francisco Franco, Spania a început procesul de decolonizare, conform rezoluțiilor ONU din 1965 care solicitau un referendum pentru autodeterminare. După acordurile din 1975, Spania a cedat administrarea teritoriului către Maroc și Mauritania. În reacție, Frontul Polisario a proclamat Republica Democrată Arabă Sahrawi, dând naștere unui conflict armat. Algeria a sprijinit mișcarea sahrawi, iar Mauritania s-a retras din conflict în 1979, când Marocul a preluat controlul majorității regiunii.
