Bucureștiul, devine un teatru al diversității, mitingurile de zilele trecute zguduie liniștea cotidiană.

Riscăm să ne pierdem identitatea devenind parte a globalizării? 

În inima Bucureștiului, pe fundalul statuilor istorice și al edificiilor academice românești, se desfășoară o scenă care reflectă o tragedie globală. Într-o lume în care granițele se estompează, iar poveștile națiunilor se împletesc într-un tapet complex de evenimente, românii devin martori și uneori participanți la durerile altor popoare. Recent, capitala României a fost scena a două manifestări puternice, care au adus în prim-plan conflictul îndelungat dintre Israel și Palestina, un conflict care a generat suferințe profunde și a divizat opinii la nivel mondial.

Cu doar câteva zile în urmă, un grup de cetățeni, evrei și români deopotrivă, s-au adunat în fața Bibliotecii Centrale Universitare, strigând pentru eliberarea persoanelor răpite de Hamas. Într-un gest de solidaritate, ei au cerut acțiune în fața unei situații spun ei disperate. În contrast, o a doua adunare, compusă din arabi și români, a făcut apel la compasiune și la încetarea ostilităților care au devastat Gaza.

Aceste demonstrații, deși diferite în mesaj, sunt unite într-o scenă comună, Bucureștiul de azi. Fiecare tabără își are propriile sale povești de suferință și pierdere, cum și România are propriile povești cu fiecare dintre părți. Israelul a numărat mii de victime și răniți în recentele confruntări, în timp ce numărul palestinienilor care și-au pierdut viața sau au fost răniți este de câteva ori mai mare, incluzând un procent uriaș de copii și femei printre victime. Acestea nu sunt doar statistici, ele reprezintă vieți umane, familii distruse și comunități în ruine.

Protestele din București

Protestele din București sunt o reflectare a presiunii publice globale care poate influența deciziile politice majore. Documentele dezvăluite recent de Wikileaks sugerează planuri de relocare a palestinienilor refugiați în Europa și Canada, planuri care se pare că sunt puse în scenă de către israelieni.

Privind retrospectiv, evreii au strâns simpatia lumii pentru ororile suferite în secolul trecut, într-o perioadă în care genocidul creat de germani a devastat întreaga comunitate. În contrast, palestinienii trăiesc de decenii o tragedie continuă, fiind victimele unui stat Evreiesc, acuzat de acțiuni comparabile cu cele ale teroriștilor, dar cu o fațadă zugrăvită de civilizație, ordine și susținere din partea americanilor. Această luptă a Palestinienilor nu este doar împotriva unui stat, ci și împotriva unei mașinării geopolitice care, adesea, ignoră suferința lor.

În acest tablou, românii se pot simți copleșiți de problemele globale care par să invadeze spațiul lor cultural și social tot mai mult, devenind o scenă deschisă manifestărilor de orice fel. Într-o lume globalizată, problemele ancestrale și conflictele se pot transpune în orice colț al planetei. Românul tipic, preocupat de viața cotidiană și de problemele imediate, poate să nu observe cum își pierde treptat identitatea și moștenirea culturală, lăsând loc, altor actori pe propria scenă.

Peisajul urban, este acum, mai mult ca niciodată un mozaic de simboluri culturale și religioase. Sub umbra statuii lui Carol I, copii cu perciuni și kipă flutură steaguri alb-albastre, în timp ce câteva sute de metrii mai departe, turla unei biserici veghează peste o mare de steaguri palestiniene. Această diversitate poate fi văzută ca o bogăție culturală, dar poate fi foarte ușor și un risc de pierdere a identității naționale.

Ecouri Eminesciene

Ecourile vorbelor exprimate de Mihai Eminescu în secolul trecut răsună parcă mai actual ca oricând. 

„Și străinul te tot paște, de nu te mai poți cunoaște….”

„Vai de biet român, săracul,

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici de-ndeamnă,

Nici nu-i este toamna toamnă

Nici nu-i vară, vara lui

Și-i străin în țara lui.”

Se simte tot mai mult o tensiune între a avea un stat național și a fi sub influența unor forțe externe. Globalizarea și dezrădăcinarea nu sunt fenomene limitate la Palestina, ele afectează întreaga civilizație europeană, aducând schimbări profunde și adesea dureroase.

În acest context, românii, la fel ca multe alte națiuni, se confruntă cu dilema integrării într-o lume globalizată, încercând să își păstreze în același timp identitatea și valorile. Este o provocare care necesită echilibru, înțelegere, dar mai presus de toate, un angajament profund față de naționalitatea noastră care trebuie să ne definească și să ne unească pe toți, într-o identitate comună și inviolabilă. Singurul fundament pe care îl avem ca nație este identitatea, iar noi cei de astăzi suntem datori să ne-o păstrăm. România a pornit pe un drum din ce în ce mai pestriț, însă în toată această schimbare nu trebuie să uităm ceea ce ne face cu adevărat autentici și unici, iar aceste lucruri se găsesc în identitatea, mândria și unitatea noastră ca popor.  

Concluzie

În final, aceste proteste și sentimentele pe care le trezesc sunt un apel la reflecție. Ele ne cer să ne gândim la modul în care ne raportăm la istoria și suferința altora, dar mai ales de toate să nu uităm să ne păstrăm propria identitate într-o lume în continuă schimbare. Este un apel la empatie, dar și la introspecție, la recunoașterea faptului că, într-un fel sau altul, toți suntem interconectați în această vastă rețea a umanității, dar în același timp particularitățile și identitate națională ne fac să fim unici. 

Acest material este o opinie, având la bază informații reale.

Autor: George Radu Duminică

1 thought on “Bucureștiul, devine un teatru al diversității, mitingurile de zilele trecute zguduie liniștea cotidiană.

  1. I-aș ruga pe bucureșteni să stea calmi, să se roage pentru încetarea războiului. Ar fi de mare ajutor. Nu am înțeles de ce multe țări sunt împotriva Israelului. Ele văd că numai Israelul este vinovat. Dar cine a început războiul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *